Decebal, gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) monitorizată satelitar de Societatea Ornitologică Română (SOR), a revenit în România încheindu-şi migraţia de toamnă dupa 60 de zile în care a zburat peste 9.000 de kilometri, din tundra siberiană până la teritoriile de iernare din România.
Potrivit Societăţii Ornitologice Române, Decebal este un mascul adult de gâscă cu gât roşu, pe care a fost montat un transmiţător satelitar PTT Argos Solar de 18 grame. Pasărea a fost capturată pe 12 februarie 2014 în apropierea Lacului Durankulak din Bulgaria, de o expediţie internaţională, parte a proiectului LIFE „Save Ground for Redbreasts”, LIFE 09/NAT/BG/00023. Scopul studiilor este obţinerea de informaţii despre cele mai importante zone de odihnă şi hrănire de pe traseele de migraţie ale speciei. Gâsca cu gât roşu este una dintre cele mai frumoase specii de gâscă sălbatică, dar şi una dintre cele mai rare.
Zbor de-asupra unui cuib de ruşi
Decebal a plecat spre România în prima zi a lunii septembrie din teritoriile de cuibarit din Peninsula Tamyr, partea cea mai nordică a Eurasiei. A făcut o scurtă pauză de odihnă în Delta râului Ob, dar în numai trei zile avea să traverseze Rusia, până în Kazahstan, unde a sosit pe 10 septembrie. A stat aici timp de o lună, în trei locaţii diferite, şi a acumulat energie pentru o nouă etapă a călătoriei, spre sud, spre Marea Caspică.
Monitorizarea traseului arată că de pe ţărmul estic al acestei mări, dintr-o lagună pustie, Decebal a reuşit un salt incredibil de 1800 de kilometri, peste Marea Caspică şi Marea Azov în numai o zi, pe 26 octombrie. Această etapă s-a încheiat în apropiere de Dnepr, în Ucraina. În mod normal, spun ornitologii, după o asemenea cursă gâştele au nevoie de odihnă şi mâncare, dar Decebal nu s-a oprit şi a mai zburat 300 de kilometri, până a ajuns în Delta Dunării.
De obicei, primele gâşte cu gât roşu sosesc în România în primele zile ale lunii noiembrie, iar numărul lor creşte zilnic până în luna decembrie, când ajung şi la 20.000 de indivizi. Delta Dunării şi lagunele de pe coasta Mării Negre sunt locul preferat pentru iernat, dar tot mai multe sunt observate şi de-a lungul Dunării.
În acest moment, cea mai mare ameninţare pentru Decebal este vânătoarea, deoarece gâştele cu gât roşu formează stoluri împreună cu gârliţele mari, specie de gâscă sălbatică la care vânătoarea este permisă.
Pericole la tot pasul
Dacă iniţial erau monitorizate două exemplare, Decebal şi Darko, din păcate, călătoria celui de-al doilea gâscan pare să se fi încheiat la graniţa dintre Rusia şi Kazahstan.
„Transmiţătorul montat pe pasăre încă emite de la graniţa dintre Rusia şi Kazahstan, dar datele transmise nu sunt precise, ceea ce poate indica faptul că pasărea fie este rănită grav, fie a murit”, explică ornitologii pe site-ul SOR.
Potrivit sursei, acţiunea de capturare a gâştelor a avut loc în Bulgaria, deloc întâmplător: populaţia de gâşte cu gât roşu care iernează în România şi în Bulgaria este în mare parte aceeaşi, dar în România ar fi fost solicitate foarte multe acte, autorizaţii şi personal specializat în manipularea de canon-nets, acestea supunându-se regulilor din Regimul de Arme şi Muniţii.
Pasăre simbol pentru Dobrogea, Gâsca cu gât roşu este cea mai mică specie de gâscă sălbatică din lume şi iernează în Ucraina, România şi Bulgaria. Este cea mai periclitată specie de gâscă din lume, rezumată la această oră la numai circa 50.000 de exemplare, potrivit Societăţii Ornitologice Române.
Ameninţată de vânătoarea accidentală în teritoriile de trecere şi iernare, de braconaj, de degradarea zonelor de cuibărit prin diversele activităţi umane, de dezvoltarea urbană în jurul lacurilor folosite pentru înnoptare nu în ultimul rând de deranjul determinat de fermierii care le alungă de pe culturile de grâu şi orz de toamnă, pentru gâsca cu gât roşu au fost adoptate şi un set de măsuri de conservare, majoritatea locurilor de înnoptare sunt protejate, iar schemele de agromediu sunt dezvoltate în colaborare cu fermierii.
Acţiunea face parte din proiectul „Safe Ground for Redbreasts”, în care mai sunt implicate Societatea Bulgară de Protecţie a Păsărilor (BSPB), Societatea Regală de Protecţie a Păsărilor din Marea Britanie (RSPB), Wildfowl and Wetlands Trust şi LeBalkan.
Potrivit Societăţii Ornitologice Române, traseul lui Decebal poate fi monitorizat pe siteul special dedicat migraţiei, http://www.sor.ro/tracking, unde poziţiile sunt actualizate la două – trei zile.